Si ma enerveaza

Cu toti avem zile bune si zile rele.Depinde ce zi povestesti.Si eu imi povestesc multe cand imi propun plimbari lungi cu capu-n nori pe strazi binecunoscute.Va spun asta in timp ce merg pe strada si vad tot felul de umanoizi cu intentia de a fi robotizati.Sigur i-ai vazut si tu,se mint ca sunt interesanti,ca viata lor este cum si-au dorit-o,ca serviciul este indeajuns de satisfacator incat sa poata duca o viata normala,desi ce incearca sa spuna de fapt , este indeajuns de buna incat sa-i impiedice sa isi infiga cutitul de paine in picior,doar pentru a avea parte de un pic de aventura in viata lor.Apreciez oarecum acesti oameni.Isi fac o ideea asupra normalului din cai absolut hilare,le adauga un pic de opinie personala,care de fapt este un remix intre perceptia parintelui favorit si discutiile cu cel mai bun prieten si aplica doar 25%,ceea ce in mod ciudat mi se pare normal.Dar cine sunt eu sa am o opinie,plus ca si eu probabil sunt la fel,exceptand partea cu slujba.Ma simt vinovat ca judec,dar dupaia imi aduc aminte ca sunt prea multi,si sunt curios care este perceptia unui astfel de umanoid asupra mea.Stiu ca nu conduc mintea spre locuri care sa-mi aduca zambete,dar macar mai zambesc cateodata,rareori singur,deseori pentru ca exista unele persoane care stiu cum sa ma faca sa zambesc,de cele mai multe ori prin prezenta,de orice natura.Si aici ar fi mult de discutat.Consider ca o persoana poate fi prezenta prin simplu gand directionat spre mine,ceea ce m-ar face sa zambesc,daca as si stii acest lucru.Si mi-ar place sa stiu.Si zambesc.Ce naiba,cand am ajuns pe strada asta?Nu e prima oara si nici nu cred ca sunt singuru,dar se intampla si ma bucur,autopilotu' din mine este destul de bun.Parca as mai merge dar bate vantul si ma enerveaza.

Si bate vantul

SI bate vantul.Un idiot mecanic se opreste sa se uite la ceas,observa ca este in intarziere si tipa in gura mare 'cacat'.Sincer,nu prea ma interesa pararea lui,dar cunosc sentimentul.Sentimentul ca esti in intarziere chiar daca ai ajuns cu 5 minute mai devreme.Alt pusti se uita dupa fundul unei femei care i-ar fi putut fi mama,probabil acolo se indreapta viitorul.De fapt nu inteleg de ce ma mai mir.Ma urc in autobuz,incerc sa compostez biletul,dar desigur,trebuie sa suport nesimtirea consecventa a batranilor care se imping intre ei,automat in mine pentru a prinde un loc in fata,sincer,intr-un univers alternativ in care nu eram atat de politicos as fi strigat 'in fata nu e coada la paine si nici caldura mai ...calda'.Dar nu sunt.Caut ceva de care sa ma prind si observ ca in fata mea sta o fata cu zambetul ascuns de o trista convorbire la telefon,'pacat ca il ascunzi' as fi spus,dar nu am eu curajul ala,curajul de a intrerupe o convorbire telefonica,la tipul ala de curaj ma refer.Imi continui plimbarea gandinduma pe geam.Si s-au mai scurs 10 minute uzuale din zilnic.Cobor.Si bate vantul...